Articol elaborat de:
Chisari Liliana, magistru în psihologie, psiholog, gr. didactic II, L.T. “Mihai Viteazul”, Chişinău, paticipantă în cadrul atelierelor desfășurate de către formatori și coordonator în Chișinău,
cu susținerea D-nei Berezovschi Nelly, director, L.T. “Mihai Viteazul” (Chişinău), gr. didactic I, gr. managerial II.
Termeni cheie: educaţie interculturală, valori interculturale, credinţe, atitudini pearentale, influenţă parentală, personalitate în devenire.
Actualitatea temei: În prezent, care este o perioadă a crizelor sociale în Republica Moldova, a schimbării sistemelor politice şi economice, ce-şi pun amprenta atât pe psihismele indivizilor în parte, cât şi pe întreaga societate privită ca sistem, menţionăm că aceste fenomene însoţesc, într-o oarecare măsură, slăbirea autorităţii familiei ca un tot întreg, ca celulă a acestei societăţi, respectiv pot conduce la schimbarea rolului şi funcţiei familiei ca bază a creşterii şi formării personalităţii armonioase, dezvoltate multilateral. Drept urmare, poate fi posibilă pierderea îmbinării tradiţiilor transmise din generaţie în generaţie cu inovaţiile moderniste privind toleranţa interetnică, respectiv comunicarea eficientă, relaţiile afective constructive, viaţa socială deschisă spre colaborare şi promovare de valori interculturale, fapt ce-ar îngloba încrederea, sinceritatea şi uniunea atât familială, cât şi socială, pornind de la orientarea spre o „Şcoală prietenoasă copilului” ce susţine şi cultivă valorile interculturale.
Cercetarea reflectă importanţa credinţelor parentale ce înglobează dezvoltarea personalităţii copiilor în formare, crearea şi infiltrarea atitudinii şi a conduitei privitor la transmiterea, păstrarea şi promovarea diverselor valori culturale în contextul „şcolii prietenoase copiluli”.
Scopul cercetării:
- Crearea unui Chestionar ce-ar elucida educaţia interculturală în şcoală prin reflecţiile parentale şi ale tinerei generaţii.
Ipoteze practice:
- Presupunem că atitudinile şi credinţele parentale constituie un factor de influenţă al educaţiei interculturale;
- Presupunem că şcoala îndrumă asimilarea educaţiei interculturale prin promovarea şi păstrarea valorilor diferitor culturi şi etnii.
Obiectul cercetării:
- Procesul de influenţă parentală asupra personalităţii copilului în devenire.
Baza experimentală a cercetării:
- 74 elevi (cl. II, VII, XI) şi părinţii acestora (74).
Baza metodologică a cercetării:
- Chestionarul „Educaţia interculturală în şcoală – reflecţii parentale şi ale tinerei generaţii”
Valoarea practică:
Familia exprimă una din directivele formării şi construirii personalităţii omului, fapt pentru care ne propunem să elucidăm fenomenul influenţei parentale asupra personalităţii în devenire, care poate avea atât conotaţie distuctivă asupra tinerei generaţii, cât şi pozitivă, ce ar presupune viitorul armonios spre care tinde fiecare dintre noi într-o societate diversă, multiculturală şi democratică.
Educaţia interculturală a personalităţii în devenire
Atunci când se vorbeşte despre şcoala prietenoasă copilului, cuvântul care ar trebui să ne sintetizeze gândurile, trăirile, atitudinile, proiectele şi demersurile practice este responsabilitatea în cadrul interrelaţionării constructive.
Convingerea noastră rămâne că o şcoală ideală e cea care promovează modelul „a învăţa să înveţi” pentru a şti cum să te integrezi, să te perfecţionezi şi să te autodepăşeşti într-o epocă a multiculturalităţii, astfel încât să fie stimulate resursele creative, specifice fiecărui tânăr, încurajându-se studiul, căutarea, cercetarea, creaţia, autoeducaţia şi autoinstruirea prin cooperare şi parteneriat eficient.
Obiective ce vizează educaţia interculturală la nivelul şcolii:
- Păstrarea şi apărarea diversităţii culturale. Şcoala, ca instanţă de transmitere a valorilor, se va concentra pe pluralitatea culturilor; nu trebuie să se instituie primatul unei culturi asupra alteia..
- Formarea competenţelor interculturale ale personalităţii în devenire.
Interculturalitatea se conturează ca un concept cu un conţinut larg care trimite spre „interacţiune, schimb, deschidere, reciprocitate, solidaritate” [6, p 153]
Cât priveşte atitudinile şi credinţele parentale ca punct de plecare al educaţiei interculturale a personalităţii în devenire, evidenţiem că familia constituie un reper important întru formarea şi dezvoltarea, orientarea valorică, interculturală a tinerei generaţii, a personalităţii ce-şi conturează prin ochii părinţilor atitudinile şi credinţele vis a vis de alte etnii, naţionalităţi, cultură, religie a cetăţenilor aceluiaşi stat.
Respectiv, în faţa familiei şi a ştiinţei pedagogice predomină problema găsirii modalităţilor de facilitare şi dezvoltare maximă a potenţialului individual şi colectiv al fiecărei persoane. Aceasta implică o nouă abordare a familiei a şcolii contemporane, a activităţii pedagogice şi a elevilor ca rezultat al învăţării relaţionării eficiente, a cultivării spiritului de echipă, cultivării atitudinilor şi credinţelor definitorii ce ar facilita educaţia interculturală în viaţa fiecărui copil.
Acest fapt ne conduce la ideea că obiectivele majore ale familiei şi ale şcolii prietenoase copiluluisunt orientate în întregime spre personalitatea copilului, spre dezvoltarea acestuia, originalitatea, şi talentul unic al său – prin însăşi viaţa unică, dar integră, trăită de fiecare copil în parte prin educaţia sa interculturală profundă care permite dinamică şi oportunitatea mereu de a te cultiva, privi noul prin alte tradiţii etnice şi naţionale care doar îmbogăţesc sufletul, intelectul, cultura şi ne fac mai împliniţi în viaţă.
Metodologia cercetării. Design-ul experimental
În cadrul cercetării influenţei atitudinilor şi credinţelor parentale asupra personalităţii în devenire, noi am recurs la crearea şi aplicarea unui chestionar: „Educaţia interculturală în şcoală – reflecţii parentale şi ale tinerei generaţii”, menit să evidenţieze atitudinile şi credinţele parentale care constituie sau nu constituie un factor de influenţă al educaţiei interculturale a personalităţii în devenire a copilului, de asemenea dacă şcoala îndrumă asimilarea educaţiei interculturale prin promovarea şi păstrarea valorilor diferitor culturi şi etnii.
Drept urmare ne-am propus a elucida opiniile, atitudinile şi credinţele părinţilor privitor la corespunderea şcolii unde îşi fac studiile copiii, şi anume la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” din Chişinău, care asigură sau nu asigură o educaţie interculturală, un climat psihologic favorabil în colectivele de copii, ai căror părinţii aparţin diferitor etnii, naţionalităţi, limbi vorbite, concepte culturale, fapt care conferă o amprentă specifică asupra formării şi dezvoltării integre şi multilaterale a copiilor.
Chestionarul „Educaţia interculturală în şcoală – reflecţii parentale şi ale tinerei generaţii”
Respectivul chestionar, creat de noi,oferă posibilitatea de a cerceta viziuni principale referitoare la contextul educaţiei interculturale, întrebări la care s-au referit şi copiii celor trei cicluri şcolare: treapta primară (clasa a II-a), treapta gimnazială (clasa a VII-a), treapta liceală (clasa a XI-a), precum şi părinţii acestora, care reprezintă o largă gamă a interculturalităţii din Republica Moldova.
Chestionarul cuprinde trei întrebări ce vizează răspunsuri închise prin acord sau dezacord al respondenţilor privind păstrarea divesrsităţii interculturale în Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”.
- Şcoala îndrumă asimilarea educaţiei interculturale?
Întrebarea conturează toate acele oportunităţi pe care le aşteaptă orice părinte, copil în cadrul procesului instructiv-educativ din perspectiva dezvoltării şi asimilării valorilor interculturale de către copii.
- Şcoala favorizează aceptarea altor puncte de vedere indiferent de etnie, limbă vorbită, prin colaborare?
Întrebarea vizează opinia părinţilor şi copiilor privind dezvoltarea multiculturală a copiilor ca personalităţi în devenire, pornind de la atitudiniile tolerante, de înţelegere şi acceptare a punctelor de vedere a celorlalţi, indiferent de etnie, limbă vorbită, respectiv a construirii relaţiilor interpersonale bazate pe colaborare.
- Şcoala stagnează egoismul naţionalist prin promovarea valorilor interculturale?
Această întrebare presupune exprimarea opiniilor părinţilor şi a copiilor vis a vis de educaţia interculturală în şcoală, cum o percep aceştia, pornind de la ideea ce ar trebui să ofere ca educaţie şi instruire o şcoală prietenoasă, o şcoală ideală spre care se tinde, care trebuie să promoveze valorile interculturale, asigurînd astfel relaţii constructive între copii, părinţi şi pedagogi de diferite etnii.
Analiza şi prezentarea rezultatelor
În urma prelucrării datelor obţinute la chestionar, am determinat comparativ mediile pentru părinţi 74 la număr (23 de părinţi ai căror copii învaţă în cl. a II-a, 31 de părinţi ai căror copii învaţă în cl. a VII şi 20 de părinţi ai căror copii sunt în cl. a XI) şi mediile pe eşantionul elevilor 74 la număr, fapt ce cuprind cele trei cicluri de vârstă (cl. II – 23 de elevi, cl. VII – 31 de elevi şi cl. XI – 20 de elevi). Datele prezentate de respondenţi – elevi şi părinţi sunt redate în imagine.
Analizînd răspunsurile exprimate de copii şi părinţii acestora, evidenţiem ideea că educaţia interculturală din Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” permite structurarea unei identităţi a elevilor deschisă spre păstrarea şi promovarea diversităţii culturale şi anume:
- La prima întrebare ce evidenţiazădacă şcoala îndrumă asimilarea educaţiei interculturale, observăm că 85% de elevii clasei primare şi 84% din părinţii acestora, respectiv 95% din preadolescenţii clasei a VII – a şi părinţii acestora 93%, de asemenea 86% din adolescenţii clasei a XI – a şi 86% din părinţii acestora, consideră că şcoala îndrumă asimilarea educaţiei interculturale. Aceste date dezvăluie faptul că atitudinile şi credinţele valorice ale copiilor sunt fortificate de valorile părinteşti, accent în mare măsură pe care se pune acasă la copii, în anturajul familial prin cogniţiile insuflate de părinţi, respectiv şi copiii şi părinţii reflectă că liceul unde studiază elevii într-adevăr coordonează reproducerea şi cultivarea valorilor interculturale prin educarea lor.
- La a doua întrebare ce reflectă dacă şcoala favorizează aceptarea altor puncte de vedere indiferent de etnie, limbă vorbită, prin colaborare, observăm că 87% de elevii clasei primare şi 85% din părinţii acestora, respectiv 94% din preadolescenţii clasei a VII – a şi părinţii acestora 88%, de asemenea 85% din adolescenţii clasei a XI – a şi 86% din părinţii acestora, evidenţiază în răspunsuri că şcoala favorizează aceptarea altor puncte de vedere indiferent de etnie, limbă vorbită, prin colaborare, ce induce înţelegerea şi toleranţa diferenţelor interculturale. Datele dezvălui faptul că părinţii ghidează copii spre astfel de atitudine promovată şi de şcoală.
- A treia întrebare ce reflectă dacă şcoala stagnează egoismul naţionalist prin promovarea valorilor interculturale, evidenţiem că 83% de elevii clasei primare şi 84% din părinţii acestora, respectiv 91% din preadolescenţii clasei a VII – a şi părinţii acestora 85%, de asemenea 82% din adolescenţii clasei a XI – a şi 78% din părinţii acestora,exprimă atitudinea şi credinţa că şcoala în care studiază împiedică egoismul naţionalist prin promovarea valorilor interculturale, păstrarea tradiţiilor prin diferite cenacluri, concursuri şi concerte interculturale, fapt ce dezvăluie copiilor specificul frumuseţii diferitor culturi, astfel apropiindu-i moral şi spiritual prin artă.
Ne vom referi în mod special la rezultatele preadolescenţilor cl. a VII – a – 91%, ale părinţilor acestora 85%, şi ale adolescenţilor cl. a XI – a – 82%, respectiv ale părinţilor acestora – 78%, privind asigurarea respectului diferenţelor interculturale, dar în cadrul unor sisteme de atitudini reciproce, elevii pronunţându-se pentru dreptul de a alege personal schimbările ce doresc să le facă în contextul prieteniei interculturale între tânăra generaţie, nesimţindu-se influenţaţi foarte mult de ideile sau valorile interculturale a părinţilor, fapt evidenţiat prin alternativa alegerii personale a cunoştinţelor multiple.
Opinia dată o împărtăşesc 91% din preadolescenţi şi 82% din adolescenţi care se poziţionează pentru valorile deja formate la ei în timpul interrelaţionări cu tinerii de diferite etnii, naţionalitate, limbă vorbită, cultură etc. Acest fapt denotă că direcţionarea părinţilor este la un nivel scăzut de 85% faţă de preadolescenţilor şi 78% faţă de adolescenţi, ceea ce rezultă un nivel mai scăzut în comparaţie cu procentul părinţilor la copii de vîrstă şcolară mică care este aproape similară cu cea a copiilor lor, fapt ce ne dezvălui ideea că atitudinile psihologice ale personalităţilor în devenire, odată cu vârsta îşi schimbă prioritatea, aspirând spre opţiunile propriei mentalităţi şi alegeri conform ei, a cunoştinţelor multiaspectule, ce prevăd interesul sau indiferenţa faţă de diferitor culturi şi colaborarea tinerei generaţii ce aparţine diferitor apartenenţe culturale, naţionalităţi, limbă de intercomunicare etc., în comparaţie cu cea a părinţilor, care se îndreaptă spre controlul continuu a tot de ce se interesează copilul, dorinţa de-a monitoriza chiar şi în adolescenţa copilului propriile lui alegeri în contextul intercultural.
După cum se observă în grafic, atitudinile parentele privind educaţia interculturală la nivelul şcolii sunt un punct de pornire a credinţelor copiilor lor, care vizează orientarea lor valorică, unanim cu şcoala privitor la:
- Îndrumarea tinerilor pentru a asimila o cultură în perspectivă multiaspectuală;
- Înţelegerea şi acceptarea punctului de vedere al altuia prin colaborare, indiferent de etnie, limbă vorbită;
- Perspective ce prevăd împiedicarea egoismului naţionalist, respectiv acordarea şanselor egale de colaborare, parteneriat educaţional intercultural şcoală – copil – familie – fapte spre care aspiră părinţii şi copiii acestora, ceea ce ne confirmă ipoteza că atitudinile şi credinţele parentale constituie un factor de influenţă al educaţiei interculturale.
Aceste date evidenţiază şi confirmarea ipotezei, conform căreia şcoala îndrumă asimilarea educaţiei interculturale prin promovarea şi păstrarea valorilor diferitor culturi şi etnii.
Conchidem că scopul educaţiei interculturale notat de către părinţi şi copiii acestora, evidenţiază sensul responsabilităţii sociale şi al solidarităţii ce induce respectul principiului egalităţii în comportamentul cotidian care este şi trebiuie susţinut în continuare în instituţiile preuniversitare de învăţământ.
Rezultă că şcoala prietenoasă copilului în contextul interculturalităţii vizează mai întâi de toate colaborarea strânsă şcoală – familie indiferent de etnia, naţionalitatea, cultura avută de părinţi – crându-se, astfel, condiţii şi şanse egale de instruire eficientă pentru toate categoriile de copii.
Rezultatele tinerei generaţii din Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” şi ale părinţilor acestora privind asigurarea respectului diferenţelor în cadrul unor sisteme de atitudini reciproce, reducerea şi împiedicarea naţionalismului, tolereanţa, înţelegerea şi acceptarea altor culturi, pronunţă dreptul de poziţionare constructivă pentru valorile diferitor etnii, naţionalităţi, culturi etc., fapt ce fortifică asigurarea toleranţei şi stabilităţii în cadrul societăţii multiculturale din Republica Moldova şi un confort psihologic, interrelaţional pozitiv valorificat şi promovat odată cu păşirea în ciclul primar, fapt ce condiţionează cultivarea respectului faţă de alte culturi, admiraţia noului şi, nu în ultimul rând, menţinerea echilibrului personalităţii în devenire, cultivarea acesteia integru.
Concluzii
Datele cercetării evidenţiază faptul că părinţii exprimă şi constituie o directivă considerabilă a vieţii tinerei generaţii privind orientarea lor valorică, şi interculturală. Drept urmare atitudinile şi credinţele parentale ghidează formarea atitudinii interpersonale în contextul intercultural şi interetnic în şcoală, poziţionându-se pe crearea în şcola prietenoasă copilului a condiţiilor şi şanselor egale învăţământului eficient pentru toate categoriile de copii, ceea ce favorizează creşterea climatului psihologic favorabil, ţinând cont că se bazează pe integritate şi toleranţă socială, fapt spre care aspiră şi şcoala prietenoasă copilului, ca sistem al unui învăţămînt şi-a unei educaţii de calitate.
Menţionăm că atât copii cât şi părinţii chestionaţi, au exprimat unanim, cu mici diferenţe nesemnificative, ideea că educaţia interculturală permite structurarea unei identităţi deschise, ce permite asimilarea unei culturi multiaspectuale, perceperea punctului de vedere al altuia prin colaborare, indiferent de etnie, limbă vorbită, împiedicarea egoismului naţionalist, respectiv acordarea şanselor egale de colaborare, parteneriat educaţional intercultural şcoală – copil – familie – fapt spre care aspiră părinţii şi copii acestora, care în baza educaţiei interculturale de calitate, devin personalităţi dezvoltate integru.
Observăm că priorităţile interculturale ale tinerilor sunt orientate spre mai mult dinamism, dorinţa luării propriilor decizii, ce vizează interesul faţă de diferite culturi şi colaborarea tinerei generaţii ce împărtăşesc diferite apartenenţe culturale, naţionalităţi, limbi de intercomunicare etc., iar opiniile părinţilor tind spre stabilitate şi orientare unanimă, colaborare şi menţinerea relaţiilor constructive.
Elucidarea atitudinilor şi credinţelor parentale asupra personalităţii copilului în devenire, considerăm că exprimă valoare şi importanţă practică întru orientarea psihologică spre optimizarea interrelaţionării pedagog – elev, elev – elev, elev – părinte, pedagog – părinte în contextul interculturalităţii din republica noastră, siguranţa unor relaţii constructive între copii şi familii ce presupun aceste diferenţe interculturale, respectiv tendinţa păstrării diferitor valori care fortifică consolidarea şcolii menite pentru a ajuta copilul indiferent de rasă, etnie şi libă vorbită, să se integreze constructiv, găsind siguranţă şi confort psihologic în a doua sa casă – Şcoala, care devine un Adevărat Prieten, la fel cum sunt Părinţii pentru Copii!
Sugestii
- Studilul influenţei atitudinilor şi credinţelor parentale asupra personalităţii în devenire poate fi continuat, ţinând cont şi de factori precum confesia religioasă, mediul rural/urban de provenienţă a tinerii generaţii şi-a părinţilor acestora, respectiv reflectarea diferenţelor montajelor psihologice şi comportamentale care pot fi preluate. În acest mod ar fi posibilă o comparaţie multilaterală a aspectelor vieţii familiale a persoanelor ce fac parte din categoriile menţionate mai sus, cu rezultatele studiului ce l-am efectuat, respectiv ar fi posibilă oferirea noilor posibilităţi întru dezvoltarea ştiinţei psihologice (psihologia şcolară şi psihologia familiei) din ţara noastră şi noi orientări în asigurarea învăţământului şi educaţiei de calitate şi în şcoala superioară contemporană – pornind de la faptul că suntem o republică multiculturală şi avem nevoie de siguranţă şi stabilitate interpersoanlă, iar aceasta se poaate modela doar prin asigurarea climatului psihologic tolerant intergeneraţii, formând şi orientând tinerii spre inteligenţă şi cultură multiaspectuală, cultivând adevărate personalităţi într-o Şcoală prietenoasă copilului şi o Familie ce împreună vor asigura viitorul prin propriul model eficient de viaţă, educaţie şi instruire.
BIBLIOGRAFIE
- Cucoş, C., Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale., Iaşi, Ed. Polirom, 2000.
- Cucoş, C., Cozma, T., Locul educaţiei pentru diversitate în ansamblul problematicii educaţiei contemporane, În Cozma, T. (coord.), O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea., Iaşi, Ed. Polirom, 2001.
- Dasen, P., Perregaux, C., Rey, M., Educaţia interculturală – experienţe, politici, strategii., Iaşi, Ed. Polirom, 1999.
- Lengrand, P., Introducere în educaţia permanentă., Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1973.
- C., Rey, M., Educaţia interculturală – experienţe, politici, strategii., Iaşi, Ed. Polirom, 1999.
- Rey, M., „Human Rights and Intercultural Education”, În Starkey, H., (ed.) The Chalenge of Human Rights Education., London, Cassell/Council of Europe, 1991.
- Гуленко В., Жизненные сценарии, СПб., 1997;
- Берн Е., Игры, в которые играют Люди(психология человеческих взаимоотношений). Люди, которые играют в игры (психология человеческой судьбы). М., 2005.
BerezovsChi Nelly, director, L.T. “Mihai Viteazul” (Chişinău), gr. didactic I, gr. managerial II
Chisari Liliana, magistru în psihologie, psiholog, gr. didactic II, L.T. “Mihai Viteazul”, Chişinău.